Povestea mea sau a ei?

P1010768bg
  Era o fetiţă neînduplecată…mereu voia mai mult şi nu pot spune că acest lucru s-a schimbat. Cînd o făceai fericită simţeai că ai făcut imposibilul.
Din fericire la grădiniţă, ea nu era fata pe care o plăceau toţi. Spun din fericire, deoarece asta a făcut-o mai puternică. Avea vreo doi prieteni cu care se juca. Fetele nu o prea lăsau să se joace cu păpuşele împreună cu ele. Uneori îndrăgea mai mult jocurile cu maşini. Asta pînă cînd a apărut pe lume sora ei. Era ca şi cum Dumnezeu ia dăruit cea mai frumoasă păpuşă, dar şi cel mai bun prieten. Era fericită !
Mereu îşi dorea să meargă la şcoală. Era ca un mic vis al ei, iar la întîi septembrie 2008 dorinţa i se-mplinise. Chiar din prima zi de şcoală şi-a făcut prieteni. Primul copil cu care vorbise era cea mai drăguţă şi bună fată pe care o cunoscuse. Nu a încetat să-i demonstreze prietenia timp de patru ani, chiar dacă uneori era pedepsită din această cauză.
Da, era o fetiţă prietenoasă, însă nicidecum una cuminte. Acesta este unul dintre lucrurile care încă nu s-au schimbat. Mereu se bătea cu toţi băieţii, alerga pe coridor şi niciodată nu o puteai opri dacă-şi punea ceva în minte. La adunările cu părinţi nu era întocmai cel mai lăudat copil, iar cît despre purtare..rareori era exemplară.
   Cu toate astea era un copil deştept. Mereu ştia ce-şi doreşte şi cum să-l obţină.
Era cel mai creativ copil pe care-l puteai întîlni. Poate era mai creativă de cît este acum. Avea idei extraordinare şi-i plăcea să le pună în aplicare, chiar dacă deseori nu ieşeau aşa cum îşi dorea. Îi plăcea să le facă surprize celor dragi. A moştenit-o de la mama ei, care mereu ştie cum să te facă să plîngi de fericire.
Una dintre ocupaţiile micuţei era să organizeze spectacole la fiecare serbare. Îşi scria scenariile cu două luni înainte şi îi punea pe toţi copiii, care urmau să vină la serbarea de Anul Nou, să înveţe poezii. Nu o puteai refuza. Încerca să-şi creeze scena din ce găsea prin casă, să o decoreze şi să-i uimească pe toţi cu creaţiile ei unice şi imperfecte. Dar sigur că nu făcea totul singură. Avea şi ea spiriduşii ei…precum Moş Crăciun.
 Am uitat să vă spun despre artă. Aceasta i-a intrat în sînge din prima clipă în care a atins pensula. ❤
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s