Roşu şi negru de Stendhal


rosu-si-negru_1_fullsize.jpgTitlu: Roşu şi negru

Autorul: Stendhal
Număr de pagini: 557
Colecţie: Adevărul
Genuri: Istorie, dragoste
Descriere: Capodoperă a literaturii universale, Roşu şi negru, cel mai cunoscut roman al lui Stendhal este la fel de actual astăzi ca şi în momentul apariţiei. Povestea lui Julien Sorel, tânărul sărac, inteligent şi ambiţios care îşi doreşte să urce pe scara socială impresionează cititorul modern prin realism şi autenticitate. Dorinţa tenace a lui Julien de a evada din lumea în care trăieşte îl târăşte pe acesta pe drumul arivismului şi oportunismului, silindu-l să ia decizii la limita moralităţii.

Subtil şi pătrunzător, Stendhal descrie cu măiestrie societatea franceză de după căderea lui Napoleon, făcând un tablou extrem de realist perioadei pline de frământări a Restauraţiei. Tulburător şi emoţionant, Roşu şi Negru este un bildungsroman şi totodată o cronică fascinantă a Franţei secolului al XIX-lea.

Am ştiut de la începutul cărţii că aceasta nu se va număra printre preferatele mele. Aşa a şi fost.

 Nota: 3.5            
♥  ♥  ♥
              

M-am apucat să citesc cartea cu ceva timp în urma. În timp ce o citeam am mai citit încă vreo 3 cărţi simultan. După ce le-am terminat pe toate am zis că trebuie să o finisez cît mai curînd. A fost un chin să termin cartea. Deobicei mi se părea interesant un capitol din cinci, iar de multe ori citeam zeci de pagini fără să atrag atenţia la ce citeam. M-am apucat de lectura acestei cărţi la recomandarea mamei mele. Sper că ea s-a bucurat de ea mai mult ca mine.

Consider că nu am îndrăgit această carte, deoarece nu mi-a plăcut personajul principal. Julien mi s-a părut prea fals şi prea plin de sine. Dar cred că aşa sunt şi majoritatea oamenilor din ziua de azi, nu? Falşi şi plini de sine. Dar spre deosebire de noi, Julien era deştept. Se folosea de oameni fără milă. Îi făcea să-l placă sau să-l urască…dar cel mai rău era că cel mai des îi făcea să-l iubească.
Pur şi simplu nu înţeleg cum nimeni nu a observat egoismul din inima lui. De fapt…cred că dacă în carte nu ar fi fost expuse gîndurile lui l-aş fi crezut şi eu ”băiat de aur”.

Personajul care mi-a plăcut cel mai mult…sau poate singurul personaj care mi-a plăcut a fost doamna de Renal. În ciuda păcatelor sale mie mi s-a părut mult mai curată şi drăguţă de cît Mathilde, care era expusă atît de frumos în carte.
Despre final vă pot spune că mi-a plăcut. Acesta m-a satisfăcut pe deplin. În ciuda a ceea ce ”a păţit” doamna de Renal mi s-a părut că sfîrşitul cărţii a fost perfect. Iar prin sfîrşit nu mă refer la partea a doua sau la ultimele capitole. Prin sfîrşit mă refer la sfîrşit, la ultima pagină.
Cartea este una foarte complicată pe care sincer o recomand mai mult adulţilor. Dacă aş fi ştiut ce mă aşteaptă probabil nu m-aş fi apucat de lecturarea ei. Sper să o recitesc cînd voi fi mai mare..poate o voi înţelege mai uşor şi sper să-mi placă mai mult.

0d3c07d8c969c15d7e8ccf6d42186708 (1)

Da, ştiu, am mai folosit imagina de un milion de ori. Dar îmi e prea lene să fac alta 🙂 🙂

GooseNoBackground

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s